Hash afghan, hash marocan, charas: istoria marilor tradiții ale rășinii
|
|
Timp de citire 4 min
Coșul dvs. este gol
Continuați cumpărăturile0 articol
Încă 59,00 € și transportul este gratuit!
Deja achiziționate: foi de rulat + mostre
|
|
Timp de citire 4 min
CONȚINUT
Hash afghan, hash marocan, charas indian – probabil că ai văzut deja aceste denumiri într-un magazin de CBD. Fiecare dintre ele spune o poveste, reprezintă un teritoriu și un mod diferit de lucru, dar știi cu adevărat ce le deosebește? Te invit să urmărim împreună istoria acestor tradiții, cu mult înainte de apariția metodelor moderne de extracție.
Afganistanul are o lungă tradiție legată de canabis și de producția de rășină. În metodele tradiționale, cernerea uscată ocupă un loc important.
Canabisul uscat este prelucrat pentru a separa tricomii de materia vegetală. Materia rășinoasă obținută poate fi apoi adunată și modelată pentru a forma produsul final.
Aș dori să subliniez un detaliu: când vorbim despre cernerea uscată, nu este vorba pur și simplu de a reduce planta la pulbere. Din punct de vedere istoric, se dorea în principal recuperarea fracțiunii bogate în tricomi.
Hash-ul „ afghan ” este asociat cu rășini care , în mod tradițional , sunt de culoare închisă, flexibile și maleabile, chiar dacă aceste caracteristici nu permit, în sine, identificarea originii. Textura și aspectul pot varia în funcție de materia primă, de gradul de separare a tricomilor și de prelucrarea ulterioară.
Marocul ocupă un loc important în istoria modernă a producției de rășină de canabis și de rășină CBD.
Cultivarea canabisului este asociată în mod special cu regiunea Rif, din nordul țării. Producția de hașiș s-a dezvoltat acolo pe scară largă în cursul secolului al XX-lea, în special pe baza unor soiuri locale și a unor genuri genetice introduse treptat.
Aici se realizează o separare „la uscat” a tricomilor. Canabisul uscat este separat mecanic prin site, iar materia obținută este prelucrată pentru a forma rășina.
De-a lungul timpului, producătorii marocani au dezvoltat diverse tehnici de cernere și selecție. Trecerea de mai multe ori prin site permite obținerea unor fracțiuni cu caracteristici diferite.
Tocmai din acest motiv, termenii asociați cu „hash-ul marocan” nu corespund neapărat unei singure texturi sau unei singure compoziții.
Cunoștințele și priceperea s-au dezvoltat pe baza resurselor disponibile, a metodelor agricole locale și a tehnicilor transmise din generație în generație.
Și apoi mai este și charasul. Aici te duc pe subcontinentul indian, mai exact în regiunile himalayene ale Indiei, dar și în Nepal și în anumite zone învecinate.
Din punct de vedere istoric, charasul se obține prin frecarea manuală a plantelor proaspete. Acesta este aspectul care îl diferențiază în mod deosebit de rășinile obținute prin cernere uscată.
Producătorul lucrează direct cu planta vie sau proaspătă și recuperează treptat materia rășinoasă care se lipește de mâini. Rășina acumulată în acest fel este apoi adunată pentru a forma o materie compactă.
Această tehnică este strâns legată de practicile locale și de soiurile cultivate în regiunile respective.
Hașișul tradițional este, de obicei, obținut din canabis uscat. Tricomii sunt separați de materia vegetală prin cernere, iar rășina recuperată este apoi colectată și prelucrată pentru a obține produsul final.
Charasul, pe de altă parte, este produs în mod tradițional din plante proaspete. Florile sunt frecate manual între mâini, astfel încât tricomii să adere treptat la piele. Rășina astfel obținută este apoi adunată și modelată.
În ambele cazuri, se urmărește totuși concentrarea substanței rășinoase produse de trichomii cânepii. Ceea ce diferă este, în primul rând, starea inițială a plantei și modul în care sunt separați trichomii.
Poate te întrebi de ce aceste denumiri sunt încă folosite, deși tehnicile moderne permit obținerea unor extracte foarte diferite.
Acest lucru se datorează faptului că denumirile „hash afghan ”, „hash marocain” și „charas” au devenit adevărate repere culturale. Ele evocă o origine geografică, o materie primă, o tradiție de fabricație și, uneori, o textură particulară.
Reține însă că o denumire comercială nu garantează neapărat o origine autentică. Un produs comercializat astăzi sub denumirea de „afghan” sau „marocan” poate folosi o denumire inspirată dintr-o tradiție fără a fi fost fabricat în regiunea istorică corespunzătoare.
Istoria ne permite, așadar, să înțelegem originea termenilor, dar nu este suficientă pentru a autentifica un produs actual.