Cum protejează cultivatorii cânepa fără pesticide

Poate că îți imaginezi o cultură fără pesticide ca pe una la mila insectelor. În realitate, cultivatorii dispun de numeroase soluții pentru a-și proteja plantele. Prevenire, supraveghere, biodiversitate și combatere biologică: îți explic cum aceste metode permit limitarea dăunătorilor fără a trata sistematic culturile de CBD.

Lucruri de reținut

• Afidele, acarienii, omizile și aleurodele se numără printre dăunătorii cânepii.
• Organismele benefice, precum gândacii de grădină sau anumiți acarieni prădători, contribuie la reglarea naturală a populațiilor acestora.
• O cultură ecologică se bazează în primul rând pe prevenire, monitorizare și un mediu favorabil biodiversității.

Principalii dăunători ai cânepii

Înainte de a proteja o cultură, trebuie să știm mai întâi împotriva a ce trebuie să se apere.

Cânepa poate fi atacată de diverse insecte și acarieni, în funcție de soi, de climă și de condițiile de cultivare.

Afidele se numără printre cei mai comuni dăunători. Acestea se hrănesc cu seva plantelor și pot slăbi lăstarii tineri atunci când sunt în număr mare.

Tetranicii, niște acarieni minusculi, preferă în mod deosebit condițiile calde și uscate. Prezența lor poate provoca mici decolorări pe frunze și, pe măsură ce infestarea avansează, uscarea acestora.

Omizile provoacă diverse daune. Ele consumă direct frunzele și, uneori, alte părți ale plantei. Anumite specii de fluturi își depun ouăle pe cânepă, lăsând larvele să se dezvolte direct pe plante.

Aleurozele, ușor de recunoscut datorită dimensiunilor reduse și culorii albe, suge și ele seva.

Însă faptul că se observă câteva insecte nu înseamnă neapărat că trebuie să se ia măsuri. Într-o cultură fără pesticide, obiectivul este și acela de a menține populațiile de dăunători la un nivel acceptabil.

Să observi înainte de a interveni

O cultură a curățeniei se bazează în mare măsură pe supraveghere.

Cultivatorii pot inspecta periodic frunzele, tulpinile și florile de CBD pentru a depista primele semne ale unei probleme (insecte, ouă, urme de mușcături, pânze de păianjen, decolorări sau deformări).

Capcanele de monitorizare pot fi folosite și pentru a detecta anumite insecte zburătoare și pentru a urmări evoluția populației acestora.

Această observație permite adaptarea răspunsului la situația reală.

Auxiliarii, prădătorii naturali ai dăunătorilor

Organismele auxiliare sunt organisme utile pentru cultură, în special deoarece pot contribui la reglarea populațiilor de dăunători.

Gândacul-gărgăriță este cel mai cunoscut exemplu. Anumite specii, în special în stadiul larvar, consumă numeroși afide.

Și crisopidele sunt interesante. Larvele lor se hrănesc, în special, cu afide și cu insecte mici cu corp moale.

Anumite gândaci prădători pot ataca diverse dăunători, în timp ce acarienii prădători sunt folosiți împotriva anumitor acarieni dăunători. Speciile din genul Phytoseiulus, de exemplu, sunt cunoscute pentru utilizarea lor împotriva tetranychilor.

Există, de asemenea, parazitoizi, în special anumite viespi mici. Acestea își depun ouăle în interiorul sau pe insectele dăunătoare. Dezvoltarea puilor lor duce în cele din urmă la moartea gazdei.

Încurajarea în mod natural a insectelor utile

Agricultorul poate, de asemenea, să încerce să creeze un mediu propice prezenței acestora. Gardurile vii, fâșiile înflorite, plantele melifere și zonele de refugiu pot oferi hrană și adăpost diverselor organisme.

Această biodiversitate a cânepii este benefică și pentru polenizatori și contribuie la crearea unui ecosistem agricol mai diversificat.

Practicile agricole care reduc riscurile

O densitate adecvată a plantării facilitează, în special, circulația aerului. O vegetație prea densă poate crea un microclimat umed care favorizează apariția anumitor probleme.

Un exces de apă, un drenaj deficitar sau condiții prea instabile pot slăbi plantele. Prin urmare, gestionarea apei este, de asemenea, importantă.

Același lucru este valabil și în cazul fertilizării. O alimentație echilibrată permite evitarea anumitor dezechilibre de creștere, iar o fertilizare excesivă nu înseamnă neapărat o plantă mai rezistentă.

Curățarea corespunzătoare a uneltelor și îndepărtarea rapidă a părților vegetale puternic infestate pot contribui la limitarea răspândirii unei probleme.

„Fără pesticide” nu înseamnă „fără intervenție”

O cultură fără pesticide nu înseamnă o cultură fără protecție.

Dacă dăunătorii devin prea numeroși, se pot lua în considerare mai multe metode, în funcție de tipul de producție și de normele aplicabile. Se poate recurge la îndepărtarea mecanică a părților infestate, la utilizarea capcanelor, a barierelor fizice sau la o combatere biologică intensificată.

Anumite produse pot fi, de asemenea, autorizate în anumite caiete de sarcini, în special în agricultura ecologică. Așadar, acest lucru nu înseamnă că „fără pesticide” și „ecologic” sunt strict sinonime.

Ideea este, în primul rând, să se acorde prioritate unei intervenții țintite și proporționale, mai degrabă decât unui tratament sistematic al întregii culturi.

O cultură sănătoasă se bazează pe echilibru

Protejarea cânepii fără pesticide necesită, în cele din urmă, multă atenție.

Agricultorul intervine asupra mai multor parametri (alegerea parcelei, rotația culturilor, gestionarea apei, fertilizarea, monitorizarea plantelor și menținerea biodiversității). Organismele benefice completează acest sistem prin controlul natural al anumitor dăunători.

Nu ne propunem să obținem o parcelă complet lipsită de insecte, ci dorim o cultură vie care să poată găzdui simultan dăunători, prădători, polenizatori și numeroase alte organisme.